vibratiile a doua suflete...

EA: Nu iti e dor de mine?
EL: E o intrebare de baraj?
EA: E o intrebare din suflet...atata tot
El: Te-ai indragostit?
Ea: Nu imi raspunde prin intrebari!
El: Nu imi place sa ma joc cu vorbele...Sunt prea serios pentru starea ta de acum
Ea:Iti sunt indiferenta?
El: Daca imi erai indiferenta nu vorbeam atat cu tine
Ea:Tot nu mi-ai raspuns....iti e dor sau nu?
El: Nu vreau sa folosesc cuvinte aiurea
Ea: E simplu: Da sau Nu
El: Pentru mine e vorba de altceva .nu spun lucruri doar pentru ca am o impresie...si nu evit raspunsul....cred ca mai bine simti decat sa ma exprim in cuvinte.....Crezi ca doar cuvintele exprima asta?
Ar fi simplu sa iti spun acum cuvinte... cred ca e si o forma de respect fata de tine faptul ca nu ti raspund cu da la intrebarea cu dorul.cei mai multi asa ar face
Ea: Ai dreptate....dar tu cum esti?
El: Dar tu ce simti?
Ea: Acum stiu...esti un dulce....nu stiu de ce mai stau de vorba cu tine...nu te mai suport
El: Asa iti manifesti tu iubirea...stiu
Ea: Cum?
El: Ca o sa mi fie suficient sa te privesc..... si sa stiu ca esti a mea
Ea: Ce tare e asta..
El: Ce mi-as mai putea dori in afara de dragostea ta?
Ea: Numai la tine te gandesti
El:Asta te intreb...o sa ma iubesti la fel?
Ea: E ciudat cum atat de putin poate fi atat de mult pentru a fi fericit...o sa te iubesc cat o sa ma lasi sa te iubesc
El: Cine nu isi doreste sa fie iubit...deci iubeste-ma cu toata fiinta ta
Ea: Hai sa nastem amintiri
El: Perfect...sunt mandru de tine
Ea:toti astepta....o intalnire...un tren, un avion ..un telefon, un semn ce intarzie sa apara, un raspuns... toata lumea asteapta. unii au de asteptat toata viata.... tu?...tu ce astepti?
El: eu astept vara
Ea:o sa ma saruti pana la vara? te-ai gandit la asta?
EL: cand o sa fie sa te sarut nu ma va impiedica nimic......dar tu ce astepti?
Ea: eu astept un dans, o mangaiere, o privire...un raspuns la intrebari ce poate inca nu le-am pus
El: nu am oferit nimic din toate astea?
Ea: poate doar alte intrebari
El: Inseamna ca stiu sa ma ascund
Ea: Pentru asta meriti cateva versuri...

El: Ar trebui sa le pastrezi undeva
Ea: In inima ta
El: sa stii ca o sa-ti amintesc candva daca va fi cazul...cat de dragastoasa erai
Ea: Asta e nimic...o sa-mi spui: Erai asa rece la inceput...
El: Inseamna ca-s tare norocos
Ea: conversatia asta imi dezbraca inima, se agata de gandurile mele si imi da fiori
El: dar tot tu esti
Ea: deci ne vedem la vara..
El: N-am spus asta...
Ea: va fi-ntr-o seara ca orice seara
cea din urma seara cand tu vei mai veni
simbol ca vietile noastre se vor desparti
si-apoi nu va mai fi nimica
nu va mai fi nici soare
EL: hmmmm numi convine asta
EA: nu va mai fi nici luna
nici stele cazatoare
vom fi in suflet goi
nu vom mai fi nici noi...
El: Nici nu ai idee de ce asteapta! E simplu sa vorbesti...e mai greu sa simti!
Ea: E simplu sa vorbesti..e mai greu sa arati!
El: Ma asteptam la o replica...dar vreau sa te intreb eu acum....esti pregatita?
Ea: Da
El: De ce eu?
Ea: Asa as putea intreba si eu ...de ce eu?
El: Eu m-am indragostit de ochii tai..de felul tau de-a fi...deosebit...putin spus...si multe altele....de ce eu?
Ea: Nu ai incredere in tine deloc...si suferit?
El: Normal...si ma gandesc ca poate sunt un bun pansament pentru o rana deschisa
Ea: Pentru ca femeilor le plac barbatii tacuti pentru ca ele cred ca le asculta
El: Dar tu nu esti ca ele...ca toate celelalte
Ea: Pentru ca ma lasi sa fiu eu...asa cum imi era dor de mine...asa cum vreau si stiu sa fiu
El: Din ce ai spus pana acum ...as putea fi un bun prieten
Ea:Imi esti un bun prieten si asta este cel mai important inainte de toate
El: Putea fi altul in locul meu
Ea: Ai ajuns inaintea tuturor...
El: Pana acum eram un baiat bun...acum am un scop...sa vad cat esti de buna

Ea: Ce simti cand vorbesti cu mine?
El: Calm
Ea: Si daca as vorbi mai incet?
El: As fi ca o apa linistita
Ea: Si daca as vorbi mai rastit?
El: M-as speria
Ea: Si daca ti-as spune ca te iubesc ...ce ai zice?
El: As fi surprins
Ea: daca maine la ceai..iti zic sa dispari sau sa ramai langa mine toata viata...cum ai reactiona?
El: As accepta...sa raman langa tine

aventuri de Bucuresti

pfuuu, finally home...
ce muult mi s-a parut si ce ciudat, deja am devenit robotel...am obosit in orasul asta, am obosit sa stau cate 4 minute la semafor si cand e verde sa nu am unde sa inaintez, am obosit sa respir praf, am obosit sa ma feresc pe trecerea de pietoni sa nu fiu data jos....cum rezistati bucuresteni?

s-a intamplat inevitabilul...la piata unirii...accident:)) se putea sa nu scaap eu fara evenimente de genul asta dupa 8 ani? in 8 ani nu am avut parte de nici macar o zgarietura si acum hopa, intra un taxi brusc in mine, lovitura pe la spate_(wow cum suna) . stateam pe loc, si deodata buuum , dureri de gat , claxoane , ploaie....cobor...in spetele meu un taxi cu capota rulata pe jumatate, si un sofer batran, cu ochelari gen fund de sifon cu lentile f groase care imi spune: hai mai domnisoara ca a dumneavoastra nu are nimic......eu cu gura mare, da nu ai auzit ma nene sa pastrezi distanta, unde te grabeai, ( avea o blonda in masina, caee ulterior a coborat, a trantit usa si dusa a fost).....cand ma uit la masina mea, surpriza,,,,,ii cazuse decat numarul.....nu mi-a venit sa cred ce masina rezistenta am.....in fine a urmat politie, 100 de persoane asteptand, un singur oficiu deschis, dau sa ii explic ca ma grabeam si vroiam sa plec si el imi spune: de unde sa stiu eu ca nu ai dat cu spatele si l-ai lovit pe bietul om.....:))
a doua zi iar la politie ca s-a terminat programul si mie nu mi-a mai venit randul, imi spune nenea cu taxi ca tre sa mergem in alta parte, sa ies de la unirii ( unde stateam eu) sa urmez raul si la capat sa ma opresc,.....si o iau frumos pe cursul raului pana la eroilor, merg mai departe si cand ajung pe la regie sun.....si el imi spune....NUUUUU in partea opusa, pe Vitan Barzesti, tre sa te intorci si sa mergi 10 km inapoi.....ha ha ha sa mor de ras, dupa ce am facut 2 ore de la unirii la regie, bineinteles ca ma renuntat, in fond masina mea nu are nimic, numarul l-am pus la loc ...si ce?

aventuri de bucresti ...as avea f multe episoade dar nu am acum rabdare.....si nici putere....am lucar 22/7 timp de o luna, am stat in aglomeratie, agitatie, aseara am ajuns in sfarsit acasa, mi se pare putin pustiu si ciudat ca la semafor se asteapta doar un minut si ca atunci cand e verde cat de cat soferii isi tin banda lor, ca semnalizeaza, ca nu claxoneaza si nu se blocheaza intersectiile .....am ajuns acasa, o sa ma odihnesc si sa ma obisnuiesc cu faptul ca sunt sarbatorile de iarna, pt ca eu nu am simtit niciun spirit....de craciun sau altceva....

si uite cum mi se inchid ochisorii...si ce senzatie placuta, e liniste si nu mai claxoneaza nimeni.....:D

ATENTIE LA CE ITI DORESTI...DEVINE REALITATE

Scriam acum douaa saptamani ca vreau o schimbare, am facut o plimbare singura noaptea si mi-am asezat gandurile.....
A doua zi imi aducea o surpriza.....sambata dimineata am fost in aeroport sa astept persoana care fusese plecata timp de doua luni si cu care aveam o relatie de 9 luni....
Ciudat..pentru ca atunci cand a plecaat am decis sa ne despartim, dar departarea ne-a apropiat oarecum si am dorit sa mai petrecem ceva timp impreuna...
Am plecat dimineata devreme din orasul meu spre Bucuresti...si ajunsa in aeroport aflu ca avionul are intarziere 4 ore. pfuuu...Ploaie, ceata, eu singura in masina cu gandurile varza: ce caut eu in aeroport cand stiu ca aceasta relatie nu va avea finalitatea fericita? De ce ma intorc de fiecare data ? o melodie de la radio imi aduce aminte de el, de acela care e inca in gandurile mele, si stiu ca in cateva ore altcineva ma va imbratisa....lacrimile vin fara sa vreau...sentimentele isi spun cuvantul....oare eu mai stiu ce vreau?
A urmat un weekend linistit , si impresia ca s-a schimbat, ca ar putea merge si ca in sfarsit si-a dat seama ce vrea cu adevarat....
Dar cum orice minune dureaza 3 zile....nici aceasta intamplare nu a avut exceptie....

In timpul cat a fost plecat m-am angajat si prin urmare in doua saptamani ne-am mai vazut de doua ori cate o ora laa cafea pt ca eu nu mai am timpul pe care il aveam inainte...tot pentru a fi impreuna....

si acum vine justificarea titlului.....calatoriile prin tara in interes de servivciu si ....no time for us
aceste doua saptamani am dormit cate 3 ore pe noapte.
sedinte peste sedinte, conferinte, deplasari.
cate 600 de km facuti pe zi, hotel, Braila, Sibiu, Brasov, Plecat la Bucuresti la 4 dimineata pentru a ajunge la timp la locatie......intrare in Bucuresti la 7...ajunsa la Guvern la ora 8:30, Dumnezeule cum se circula pe aici....pe unde eu nici macar nu cunosc straazile, imi trebuie un GPS(ha ha ha) ..cu harta pe volan ...aventura prin Bucuresti

acum m-am stabilit pentru doua saptamaani in Bucuresti...la Unirii...
un apartament cochet unde voi locui pana pe 20 decembrie......
incep sa ma obosnuiesc cu ritmul asta alert si sper sa nu mai merg pe interzis:)) atunci cand gresesc o strada..

am avut un weekend linistit si am dormit atat de mult cat am putut, si m-am relaxat
de maine incepe nebunia


am fost singura weekendul asta pentru ca nu a vrut sa vina sa stea cu mine, reprosuri ca lucrez 24 din 7, orgolii peste orgolii si ma intreb pentru ce mai accept aceasta situatie? de ce nu incercam sa intelegem inainte sa judecam?

ieri viata mi l-a scos in cale pe El, acela la care mi-a ramas sufletul acum 3 ani....inca mai functioneaza telepatia.....am vorbit, ne-am amintit si mi-am dat seama ca atingerea lui inca mai doare si ca vibratia aceea inca mai exista din partea amandoura.....

oare ce va vrea viata cu noi? a ales de multe ori in locul nostru..


nici eu nu mai stiu ce vreau!
o sa ma canalizez pe munca si las timpul de data asta sa isi spuna cuvatul...

o sa fiu pe aici prin preajma
numai bine si succes......

ganduri de week-end

E vineri seara,
Am terminat de citit blogul lui Rzavan ( un altfel de blog) si ma simt intr-un fel ciudat.
Pe de o parte mi-am dat seama ca nu sunt singura cu gargauni in cap, cu idei diferite de ale celorlalti, nu sunt singura care face poze soarelui atunci cand rasare sau apune, care inregistreaza sunetul valului si culege flori de camp, pentru a duce o bucatica de natura acasa....
Plecasem de la faptul ca e vineri seara, si majoritatea si-au rezervat locuri prin pub-uri sau discoteci....mmm....eu ce am sa fac?
Ar fi pacat sa imi murdaresc starea asta de spirit si gandurile pe care le am acum in locurile acelea, si stiu ce am sa fac.....

Am sa ma urc in masina( am pus ceva muzica de suflet pe mp3) si am sa ma duc sa imi risipresc gandurile in locurile mele de suflet, adica o sa conduc in deriva( dar constienta:P), o sa dau ture si o sa cant de una singura ce imi place mie, cu vocea asta groaznica pe care o am la cantat, dar o sa fie seara mea si am sa ma dezlantui...in ganduri...

rasuflu usurata( de fapt oftez), pentru ca imi dau seama ca ce am scris mai sus nu m-a facut nici de data asta sa ma conving ca nu echiar ok, ca iar ma urc in masina si ma plimb singura, ca volanul ala e ghidat de ganduri si ma duce in locuri pline de amintiri......dar degeaba m-as muta( am facut prostia) in alta pare, pt ca amintirile le port in suflet, dar nu vreau sa le pierd,.....merg sa le improspatez...

asa ca am plecat, daca ma vedeti la semafor cantand si dand din cap de una singura, eu sunt....:D

dar nu sunt singura, sunt eu si gandurile mele....

ps..am inceput sa citesc blogul lui Meshuga( sex de cuvinte)

DECLARATIE DE DRAGOSTE

ca să te mint frumos,
Uitând ce ne separă
Mi-a, ferecat orgoliul
Într-un scrin de ceară

ca să mă-nalţ cu tine în cetăţi solare
Eu mi-am ascuns trecutul într-un adânc de mare
Pentru ca tu să uiţi că veşnicia minte,
Mi-am prefăcut suspinul într-un abur fierbinte
Să pot săşi dau în dar un anotimp de stele
Aş fi vândut pe-atunci şi umbra umbrei mele.

Dar tu n-ai venit,
Eu nu ştiu ce-am făcut
Dar am pierdut perehea mea de suflet...
Dar unde am greşit?
Şi care dintre noi e cel minţit?

mai îmbrăcat în fori şi mi-ai dat alt nume
dar eu m-a, dus spre-o ţară îndepărtată
Hai să refacem drumul către NICIODATĂ!!

NE-AM IUBIT, SAU DOAR MI S-A PĂRUT?

Să fie oare capăt de drum sau daor un zid mai înalt pe care trebuie să-l trec?... E mult prea solid să poată fi doborât cu privirea.....e prea înalt să-l pot sări din prima, va trebui să mă caţăr!
Nu mai ştiu nimic! Nici ce e cu mine, nici ce mai simt, nici ce mai vreau, nici ce mai am!Dar oare am avut vreodată ceva sau doar mi s-a părut?
Ce străin îmi e omul de lângă mine! Cum poate fi tot el, acela care îmi vorbea frumos, care era atent, care nu se mai sătura să mă privească? Cum poate fi tot el, acela alături de care am trăit cele mai frumoase clipe?
Ne-am iubit, sau doar mi s-a părut?
Strălucirea pe care a cunoscut-o în ochii mei când îl priveam, acea strălucire a dispărut şi n-a mai rămas nimic!
A rămas ceva bun şi pentru mine?
Nu mai vreau frânturi de fercire, aburi de iubire...de fapt nici nu mai ştiu ce mai vreau---
dar pe mine mă mai vrea cineva?

DE DOR

Tu nu eşti lângă mine să îmi vorbeşti din nou în şoapte
Dar nu mă vait, căci ştiu că tu eşti bine,
Că poţi, măcar o clipă, să uiţi de tot de mine

tu eşti acolo în locul în care te-am lăsat
Azi...când atât de dulce tu m-ai sărutat
Dar n-ai putut să simţi cum doare
Şi cea mai mică-mbrăţişare

Dar asta este soarta mea şi-am să mă rog pân' la sfârşit
Căci am ştiut, sau poate nici nu m-am gândit
Cum e să îţi doreşti când trebuie s-aştepţi
Când tu mî ţii de mână şi nu ştii încotro te-ndrepţi

Şi culmea e că încă te iubesc...pe zi ce trece tot mai mult
Lângă tine am atins tot ce-am visat şi n-am avut
Şi te iubesc pentru zâmbetul tău, pentru privirea ta,
Pentru tot ce ănsemn eu cânt tu te ţii de mâna mea

UNICITATE

Fiecare e cum e
Iar eu sunt cum sunt,
Diferită de ziua de ieri
Şi astăzi altfel ştiu să mă ascund

Am acceaşi aromă din aer
Săarată ca marea
Dulce ca singurătatea din cer
M-am regăsit cu nepăsarea

Vin dintr-o lume
Unde e doar bine
Albastră ca mine
Curată ca tine

Eu sunt cum sunt
Şi lumea e cum e
Mă las purtată de vânt
Vreau să mai primesc iubire

Noi suntem noi
Diferiţi de ieri
Suntem amândoi
Dar nu mai avem păreri.

MAI E MULT PANA ACOLO?

Noaptea îmi strânge amintirile pe pernă şi îmi adună lacrimile în colţul ochiului. Mi-e frig, mi-e frig fără tine şi mi-e teamă.
am luat viaţa în piept şi în loc să-i urmăm cursul normal, am ales să mergem paralel, tânjind unul după privirea celuilalt.
Deşi nu mai avem niciun punct de tangenţă, inimile au mai păstrat o legatură, o fundiţă firavă pe care orice adiere mai puternică o poate destrăma.
Aceste drumuri paralele ale noastre mai au o şansă...o răscruce în care ne putem regăsi numai dacă mergem constant. Momentul decisiv va fi, dacă ajungem la răscruce amandoi în acelaşi timp. Tentaţiile apar mereu.......te poţi opri să priveşti în urmă, sau frumul poate fi greu şi atunci simţi nevoia sa te mai opreşti să te odihneşti...
Orice greşeală ne poate costa fericirea, iubirea, viaţa şi toate visele spuse cu lacrimi în ochi....

Totul depinde numai de noi, dar NU intotdeauna !!

Oare în momentul ăsta pe unde ai ajuns? Ai obosit?

NU POT UITA DE MINE

Nu pot iubi iubi pe nimeni şi nici nu pot fi fericită dacă nu mă iubesc pe mine şi dacă nu mă gândesc întâi de toate la mine.

Am trăit până acum mulțumindu-le celorlalți...o greșeala mare care s-a transformat pentru mult timp in "ghidul de viață". să trăiesc pentru a-i mulţumi pe cei din jurul meu şi pentru a-i afce fericiţi. Şi la mine cine se gânde??? La ceea ce simţeam eu , în spatele veşnicului zâmbet cine se gândea??

Gândind şi trăind pentru alţii poţi ajunge la o mare criză de personalitate.

mi-a fost demonstrat că viaţa îţi dă ia lucruri, dar totodată îţi aduce altele noi, mult mai bune decât cele pe care le aveai(chiar dacă uneori nu vrem sa recunoastem asta)

niciun motiv nu justifică lipsa dragostei de viaţă. Dar atunci când eşti atât de legat de cei din jurul tău, când depinzi emoţional de ei, când îi transformi în datoria vieţii tale, toate aceste dispar când îi pierzi sau te dezamăgesc şi te trezeşti singur pe lume fără scopuri precise în viaţă.

Cel mai grav este sentimentul de vinovăţie care se amestecă cu o senzaţie de eşec!
simţi ca s-a pierdut totul si ca nu ai fost suficient de bun şi că nu ai dat totul...când, de fapt, ţi-ai petrecut viaţa prin ochii lor, uitând de tine...

PSŞ gandseste-te daca cel pentru care dai totul merita( nu mai specific ca ar trebui sa mai dea la randul sau macar un zambet de multumire)

PRIMUL SARUT

Primul sărut....Un moment prețios. Romantic. Fiecare il păstram in memorie.
Dar nu este la fel de frumos ceea ce vine după? ...aici este adevăratul merit al dragostei.
Nu înseamnă numai a te lăsa dus de un moment de pasiune sau de romantism. Este lupa zilnică contra rutinei, este încercarea de a continua sa iubeşti chiar dacă totul conspiră pentru ca totul să se transforme în rutină.

să simţi un moment de fericire e uşor şi frumos. să faci ca fiecare zi să aibăp un moment de fericire este mult mai dificil. Este o luptă zilnică, de a fugi de rutină, de monotonie, de a se accepta, de a depăşi momentul. Şi asta pentru a continua sa fim împreună fericiţi.

poveştile de dragoste nu sunt cele care se termină cu un sărut, ci cele care pornesc de la un sărut....însă, a ne accepta şi a ne iubi este o adevărată aventură.

Am fost din nou acolo, in locul acela, acolo unde am fost atat de fericiti, in locul unde am sarbatorit, in locul in care ne-am hotarat ce vom face in urmatorii ani din viata....

Tu mai tii minte?....te mai gandesti macar la locul ala?
Stiu ca te gandesti...si stiu ca simti de fiecare data cand eu ma gandesc....sau cand eu sunt acolo....
De data asta m-am hotarat sa ajung acolo singura, sa arunc amintirile,dar nu s-au innecat....au iesit la suprafata si au stralucit si mai tare in bataia palida a soarelui, si pareau ca ard, dar se aprindeau, si norii pareau ca le acopera, dar le nuantau si mai mult...

Si m-am intors acasa ingandurata, convinsa ca nu te voi uita.....
acum ma gandesc....m-am dus acolo ca sa uit sau ca sa retraiesc acele clipe?
am vrut ca vantul sa spulbere amintirile sau sa iti simt atingerea pe obraz?
speram sa te vad acolo?
a fost apus...sau........

Tu ce crezi?

MAINE CEL DE IERI

Tacere trista si mareata
Cu jale-n tine ma incui,
Cum muntii se retrag in ceata
Si sufletul in muntii lui.

o sa vorbim si maine, mi-ai soptit


Si i-am asteptat
Crezand ca ieri sa fie acel "maine"
M-am inselat !
Caci ai uitat de mine,
Dar azi mi-ai aratat culoarea toamnei intarziate
Si frigul parca nu mai vrea sa se arate.
Iti multumesc pentru un zambet...
Ma pierd in amintiri si ma intorc in cantec.
Tu n-ai sa pleci, vei fi aici cu mine
Iar eu zambesc prin tine...


PS : am ales pentru tine cea mai frumoasa culoare a toamnei

RESEMNARE

M-am resemnat,atât a fost să fie,
Privesc cum toate pleacă-nspre apus,
Aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus....

Păstrează-mi gandul între ale tale
Măcar aşa mai "suntem amandoi";
Şi nu simtţim ce frig va fi pe lume...
Şi ne-amintim c-am fost odată..."DOI"

MĂRTURISIRE

E prea puţin ce pot mărturisi
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai găsi.
Dar ca să afli totul nu e greu,
Ascultă-mă cu sufletul mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei...
Şi-ai să-nţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai pleca şi nu te-aş mai afla...

SIRENA

Sorbind din visul nemuririi,

Iluzia eternei fericiri,

Raman in neguri inclestate,

Etern de vise-ntunecate,

Nu vreau decat o singura secunda de amor,

Actor al vietii tale, ce ma sting de dor

AMBALAJ SI CONTINUT

m-am intrebat de atatea ori de ce suntem atat de...mici nu gasesc cuvantul potrivit....am in minte ceea ce vreau dar mi-e teama ca n-am sa gasesc cel mai potrivit ambajal(cuvant) pentru gandul si imaginea pe care o am in minte....

se pune pret pe fizic( ok, e frumos, e cel care atrage o privire sau ridica vreo spranceana) dar esenta este sub ambalaj, frumusetea fizica se poate pierde intr-o secunda si pun pariu ca atunci sufletul nu ar mai valora nimic pentru unii si altii

mi s-a intamplat de multe ori sa intalnesc o persoana care nu mi se parea a avea nimic interesant sua placut sau frumos fizic, dar am discutat, i-am cunoscut gandurile, sufletul si pur si simplu nu am mai vazut fizicul neplacut...

dar cati sunt ca mine?
de ce toti aleg tiparul iubitelor de pe coperat unei reviste a carei poza este prelucrata in Photoshop?


TU CUM ESTI?

GANDUL MEU

Mi-am asezat gandul pe umarul tau
De ce, nu stiu nici eu...
Si nu voi sti vreodata
De am sa fiu chiar intrebata
Stiu ca e in siguranta langa tine,
Ca te gandesti si tu...din cand in cand...la mine

DE DORUL TAU

Tot dorul tau e aici,
S-a cuibarit ca un arici
La pieptul meu...
Acum mi-e dor
Sunt dor
Din dorul tau...

DE DRAGUL TAU

De dragul tău m-am avântat spre soare

Şi-am auzit chemarea ta şi-a vântului suflare

Nu m-am uitat în urmă nici o clipă

Căci am sperat sa fiu mai fericită

Am aşteptat prea mult să te găsesc

Şi-acum mi-e greu să-ti spun că te iubesc

O simt, dar parcă-mi este teamă

Că n-ai să mă mai bagi apoi in seamă

Am mers prin vânturi şi am trecut prin ploi

Doar ca să fim o clipă amândoi

Să-ţi simt căldura pe obrazul meu

Să îmi doresc să fie aşa mereu

PENTRU UN INGER

SE SPUNE CA INGERII NU SE ARATA
CA NUMAI EI NE POT VEDEA DE SUS
DAR EU AM INTALNIT UNUL ODATA
DAR A PLECAT SI NU MI-A SPUS

Am tot sperat c-o sa revină
Si-o sa zburam spre infinit
Dar ştiu ca eu am fost de vina
Ca nu i-am spus ca l-am iubit.

De-atunci îl caut neîncetat
In strălucirea stelelor îndepărtate
Ziua pe cerul înnorat
Si-n fiecare vis din noapte.

Si vreau sa ştie c-am făcut
O pasiune pentru un înger
Si l-am iubit cum l-am văzut
Dar a zburat zâmbind ….spre cer.

LUCRURI MICI DE CEA MAI MARE IMPORTANTA

oare cand ne vom face timp sa mai privim in jur?...lucruri atat de simple si de frumoase pe care nu le vedem...pentru ca vrem mai mult...sau pentru ca nu avem timp?
sunt atat de multe lucruri frumoase...care sunt langa noi...le vedem...dar nu le observam...
traim intr-o lume atat de frumoasa, dar pe care nu am invatat sa o vedem....

DE CE SCRIU AICI?

de ce m-am hotarat sa scriu blogul?
cred ca de singuratate, pentru faptul ca am trecut prin multe, ca mi-am luat viata de la zero , cu prieteni noi si ganduri noi, ca am adunat atat de multa dragoste in mine, incat ma sufoca,

o sa o eliberez cate putin aici.....

as putea spune ca imi e dor de acele vremuri..in care...dar nu vreau sa ma mai gandesc, sa mai traiesc din amintiri, sa ma intorc de fiecare data la acele lucruri si in final sa ajung de unde am pornit...

va fi o perioada grea, in care voi simti dor, voi simti teama, voi simti iubire, si nu voi avea cum sa le impartasesc, decat asa, catre mine si catre altii....

intr-un moment de slabiciune, am decis sa plec departe si sa iau toate amintirile mele sa le ingrop acolo, ...sau ...sa le las aici, aici unde le-am trait, unde le-am faurit, unde mi-au ramas locuri dragi si oameni dragi,alei si banci din parc, cateva note muzicale si poate chiar mirosul care se simtea inca in aerul pe care il respiram...

am vrut sa fug de toate astea
si am facut-o
am ajuns intr-un paradis ce promitea multe, m-am incarcat cu sperante si vise noi...
am avut parte de dezamagire, si mi-am dat seama ca imi lipseau tocmai acele lucruri de care fugisem,...si mai ales de prieteni, de iesiri, de aleile din parc, de locurile alea sfinte mie....

si oricate perspective as fi avut acolo, m-am intors,,,,,mi-am dat seama ca nu bogatiile sunt totul in viata

mi-am dat seama ca am nevoie de mangaieri, de o privire dimineata in zori de zi, de o mana pe obrazul meu atuci cand lacrima tremura sa-si faca loc printre gene...si ca nu "mediul oportun pentru a crea o familie si a creste un copil" alaturi de respect este totul...nu...cu asta nu se poate trai o viata, sau cel putin eu nu pot....pentru ca am incercat

m-am razbunat pe mine intr-un final, pentru ca am murit usor usor , de dragoste, de dor

m-am reintors , cu forte noi, si m-au intampinat brate deschise ale prietenilor adevarati dar totodata judecati gresite si priviri iscoditoare....

si atunci am plans, si am suferit din nou

cineva imi spunea:" NU O SA VEZI NICIODATA PE NIMENI CA VA ARUNCA CU PIETRE INTR-UN POM FARA FRUCTE" si atunci am putut zambi.....dar nu pentru insemnatatea vorbelor ca sunt invidiata si ca au de ce sa vorbeasca, ci pentru faptul ca aceste vorbe au venit de la o persoana pe care nu o cunoasteam decat din povesti, un suflet care a fost langa mine neconditionat, si mi-a ridicat capul din pamant numai cu vorbe( MULTUMESC DUDU)

m-a asteptat Sister, dornica si nerabdatoare de iesiri neplanificate, Dumnezeule ce dor mi-a fost.....

tin minte inainte sa plec, anul trecut , cand am venit sa imi iua ramas bun, imbratisarea aia, care imi misca si acum sufletul. spuneam ca ne pare rau ca nu ne-am gasit mai devreme...Sis, NIMIC NU E INTAMPLATOR, eu ma bucur ca ne-am gasit atunci cand ambele aveam nevoie. am plecat atunci si mi s-a scurs o lacrima, dar am ascuns-o repede ( gandindu-ma ca BIG GIRLS DON"T CRY)....

si m-a mai asteptat iubirea pe care o refuzasem inainte sa plec, o refuzasem pentru a nu-i face rau, gasind motive nefondate plecarii mele, am lasat lacrimi si semne de intrebare in urma mea, si desi am ramas cu sufletul la aceasta persoana, nu am mai avut curajul de a cere nimic.
gandurile mi-au fost citite inca o data, si asa cum spunea " imi flutura un steag, pe care eu refuzam sa-l vad", am acceptat sa intarm din nou unul in viata celuilalt, (desi nu plecase niciun moment din viata mea), dar am gasit indoiala, distanta, flacara care arsese si abia mai scanteia, am gasit dorul nebun de a fi unul langa altul, am regasit poate orgolii care intr-un final ne-au indepartat

si cu ce am ramas?
din vechii prieteni mi-au mai ramas cat sa-i numar pe degetele de la o mana ( s-au cernut singuri)
zilele astea prea putine sperante...si prea mult dor...prea multe lacrimi

dar mi-am schimbat viata si am inceput, efectiv sa fac ceva pentru mine

DACA MIE NU IMI PASA DE MINE, NIMANUI NU-I VA PASA

GANDURI, REGRETE, AMINTIRI

Clipe dense si reci se strecoara in sufletul

Golit de sinceritate…

Departarea ne ascunde eternitatea din noi

Si ne duce departe…

Suntem aceiasi necredinciosi care trec spasiti

Pragul eternitatii…

Plangem in sufletele noastre si lacrimi amare

Coboara pe trupurile dezgolite

De tacere…

Plangem in inimile noastre pentru a resimti

Un adevar de mult asteptat.

Plangem mereu si nimeni nu ne ia in seama

Pentru ca lacrimile noastre nu sunt

Decat…un adevar nerecunoscut de nimeni…

Ne aducem aminte din cand in cand de trecut

Si ne jucam cu vorbe frumoase

Dar uitam ca inevitabilul s-a produs

Si a trecut candva peste trupurile noastre

Transformandu-le in ceata si scrum…

Acum… Atunci…

poate niciodata nu vom stii

Sa pastram cu sfintenie

Regretele amintirilor noastre.

RECADERE

Incerc sa ma ridic si...

cad din nou...

Incerc sa strig...

nu pot, dar am ecou...

Nu mai pot plange,

caci de fiecare data

in loc de lacrimi imi curge sange si ma doare...

Sufletul....

caci ochii au secat demult...

Si ce-au vazut, demult au uitat...

Au uitat sa uite,

caci amintirile-s prea multe...

Prea multe clipe de iubire transformate in durere...

Erau minuni?

Nu...

Doar soapte transformate in minciuni...

sau minciuni descoperite...

Pentru ca cel ce ma iubeste, ma cunoaste si simte...

simte fiecare miscare,

imi cunoaste urmatorul pas,

imi cunoaste durerea din glas...

Incerc sa tip si...

Mor...

cu cuvinte prin cuvinte de-a cuvintele

Cum pun in cuvinte sentimentele mele? Scriu poezii!

E adevarat, cuvintele pot fi mari. Ele pot distruge sperante, pot acoperi mari adevaruri sau pot produce revelatii. In fata sentimentelor, cuvintele sunt insa neputincioase, mici, ridicole chiar. In dragoste, cuvintele pot avea multe efecte nedorite: pot face promisiuni fara acoperire, ar putea starni ecouri asurzitoare.

Asa cum adevarata muzica nu are prea multe texte, tot cam asa si un sentiment adevarat este fara cuvinte. Il pot comunica pe alte doua cai: prin fapte si prin simboluri.

Unele femei invata sa citeasca in cafea, dar nu invata cum sa interpreteze faptele unui barbat. Unii barbati invata sa faca operatii pe cord deschis, dar nu invata sa asculte respiratia dintre vorbele unei femei. Poti intelege destul de usor de ce pleaca cineva pe neasteptate, de ce te ia peste picior asa de des, de ce se uita la omul langa care stai in timp ce vorbeste cu tine.

Poti spune multe despre sentimentul tau punand sentiment in privirea pe care o oferi, facand un power point despre acea persoana, sau spunandu-i La multi ani in ziua in care ti-a zambit prima oara. Or fi sentimentele de nespus, dar au in sinea lor niste aripi, pe care poti invata sa le desfaci.

CUVINTE DIN SUFLET

O lume in care ne iubim

si tu ma stii,ma ai, ma vrei

iar eu te privesc si nu-mi ajunge

te simt si nu ma satur

te am si te mai vreau

MANGAIEREA PALMIERILOR

Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.
Credeam ca daca schimb decorul,
Mai uit ce e amarul
Ca briza marii ma va racori,
Si iubirea-mi pentru tine va muri.
Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura... n-aveai cum sa ma strigi.
Eram doar eu si marea... si vantul pe care sa-l ascult.

poate ca DA poate ca NU

Poate că da,
Poate că nu,
Poate că nici eu nu mai ştiu
.........nici tu!

Poate că ea,
Poate că mâine
Poate că numai dragostea din mine,
...........te vrea!

Poate că eu,
Sau poate tu,
Poate că nici nu mai ştiu cât e de greu
.........să râd acu'

Poate te cred,
Poate refuz,
Poate doar visul mă mai ţine trează,
........dar e confuz!

Poate nu e
Poate n-a fost
Poate că niciodată nu începe
.....fără rost

Poate mi-e dor
Poate-i de bine,
Dar sigur , Nimic nu e întâmplător
.....este iubire

Poate ca DA
Poate ca NU..........

De ce te-ascunzi?

de ce te-ascunzi intre ramuri de vise?

de ce nu-ndraznesti sa apari?

te temi c-am sa te ascund in suflet?

stiu ca odata si-odata tot vei veni...eu te voi astepta

si n-am sa te retin mult

....

apoi poti sa pleci

sa pleci si gandul sa-ti arda patruns de gandul meu

sa fugi si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu

ORIZONT

EU SUNT AICI...

Eu sunt aici , in locul meu dintotdeauna
unde-am rămas cand ti-am făcut cu mâna

tu esti acolo in locul in care te-am lasat
azi...când atât de dulce tu m-ai sărutat
dar nu ai putut să simţi cum doare
şi cea mai mică-mbrăţişare

GLAS DE PESCARUSI

rămân pe loc, privesc spre mare
ascult a valului izbit chemare
şi vreau să cred că-i vocea ta
ce-mi tulbură din nou fiinţa

doar pescăruşii îmi răspund
căci eu nu văd şi nu aud
nimic din ce îţi aparţine,
iubite, astăzi am uitat de tine

credeam că totul se poate schimba
nimic în calea noastra nu va sta
dar am schimbat iubirea dintre noi
şi azi am mai rămas dor eu din noi

Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.


Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura... n-aveai cum sa ma strigi.
Eram doar eu si marea... si vantul pe care sa-l ascult.

DESPRE MINE...GANDINDU-MA LA TINE

Sărut-ti voi dărui pe buzele fierbinţi
Iar glasul tău blajin şi cald, podoabă parcă a dragostei,
Regasindu-mi-va ochii-nmărmuriţi, de chipul tău răpiţi ;
E pasărea măiastră ce-mi va deschide zorii la fereastră
Nemaiavând, parcă, răgaz ca liniştea să-mi curme,
Aduci în al meu suflet fiorul dragostei nebune

Te vreau din clipă-n clipă, dorinţa mă urneşte.
E xcepţie îmi e curajul, ce des mă părăseşte.

Aştept totuşi cu un mănunchi de vise ferecate
D e-o viaţă aştept, şi totuşi nu îmi e de-ajuns
O viaţă am s-o fsc, chiar de vei fi departe
R ămîne deci, să văd de n-o să-aştept la nesfârşit....
Acum ce-a mai a rămas pe verticală trebuie cie citit

pt tine...Iulian

APUS.....DE SOARE SI RASARIT DE VIATA

sambata...
singura...
eu, la volan, cu gandurile mele....muzica si amintiri
in fata mea se intindea orizontul rosiatic, prea frumos si prea tentant...trebuia sa fiu atenta la drum....
versurile cantecelor imi zmulgeau zambete , zambete de bucurie, zambete de amintiri
nu stiam ce voi gasi....la limita orizontului,unde avea sa fie destinatia mea,dar speram...speram sa ma linistesc, sa se termine totul...in bine sau in rau

aveam emotii...dupa atata timp aveam emotii...si nu imi puteam stapani zambetul
curand am intrat in oras, si cerul parca s-a evidentiat si mai bine......
parea sangeriu de data asta...oare avea sa prevesteasca ceva? oare era vreun semn, sa imi potolesc zambetul?....destul m-am abtinut in timp ce conduceam sa nu ma las furata de frumusetea acelui apus...

vorbim...de parca s-ar fi oprit timpul in loc, dar suntem totusi constienti ca s-au petrecut lucruri cu noi si pe langa noi...
ne dam seama ca doar trecutul e cel care ne mai face sa zambim, si amintirea clipelor petrecute impreuna
da , a fost frumos, incredibil de fumos,....clipe ce le putem numara pe degetele dela o mana, dar nu le putem scoate din suflet nici cu doua maini...
sunt clipele noastre si nu vrem sa renuntam la ele....
dar nici nu mai putem avea altele la fel, nu le mai putem nici macar construi impreuna, nici separat.....
ne vom vedea de ale nostre....
vom incerca sa mai zambim, sa nu mai facem greseli,
si poate ca o sa mai avem apusuri in viata noastra
dar niciun apus nu va fi atat de frumos ca cel de sambata, ca apusul nostru.....
....doamne, si cat de linistit " am rasarit"....am stralucit cu o energie incredibila....si am apus imbratisati....

sambata. 23 februarie 2008, momentul in care am surprins apusul