SIRENA

Sorbind din visul nemuririi,

Iluzia eternei fericiri,

Raman in neguri inclestate,

Etern de vise-ntunecate,

Nu vreau decat o singura secunda de amor,

Actor al vietii tale, ce ma sting de dor

AMBALAJ SI CONTINUT

m-am intrebat de atatea ori de ce suntem atat de...mici nu gasesc cuvantul potrivit....am in minte ceea ce vreau dar mi-e teama ca n-am sa gasesc cel mai potrivit ambajal(cuvant) pentru gandul si imaginea pe care o am in minte....

se pune pret pe fizic( ok, e frumos, e cel care atrage o privire sau ridica vreo spranceana) dar esenta este sub ambalaj, frumusetea fizica se poate pierde intr-o secunda si pun pariu ca atunci sufletul nu ar mai valora nimic pentru unii si altii

mi s-a intamplat de multe ori sa intalnesc o persoana care nu mi se parea a avea nimic interesant sua placut sau frumos fizic, dar am discutat, i-am cunoscut gandurile, sufletul si pur si simplu nu am mai vazut fizicul neplacut...

dar cati sunt ca mine?
de ce toti aleg tiparul iubitelor de pe coperat unei reviste a carei poza este prelucrata in Photoshop?


TU CUM ESTI?

GANDUL MEU

Mi-am asezat gandul pe umarul tau
De ce, nu stiu nici eu...
Si nu voi sti vreodata
De am sa fiu chiar intrebata
Stiu ca e in siguranta langa tine,
Ca te gandesti si tu...din cand in cand...la mine

DE DORUL TAU

Tot dorul tau e aici,
S-a cuibarit ca un arici
La pieptul meu...
Acum mi-e dor
Sunt dor
Din dorul tau...

DE DRAGUL TAU

De dragul tău m-am avântat spre soare

Şi-am auzit chemarea ta şi-a vântului suflare

Nu m-am uitat în urmă nici o clipă

Căci am sperat sa fiu mai fericită

Am aşteptat prea mult să te găsesc

Şi-acum mi-e greu să-ti spun că te iubesc

O simt, dar parcă-mi este teamă

Că n-ai să mă mai bagi apoi in seamă

Am mers prin vânturi şi am trecut prin ploi

Doar ca să fim o clipă amândoi

Să-ţi simt căldura pe obrazul meu

Să îmi doresc să fie aşa mereu

PENTRU UN INGER

SE SPUNE CA INGERII NU SE ARATA
CA NUMAI EI NE POT VEDEA DE SUS
DAR EU AM INTALNIT UNUL ODATA
DAR A PLECAT SI NU MI-A SPUS

Am tot sperat c-o sa revină
Si-o sa zburam spre infinit
Dar ştiu ca eu am fost de vina
Ca nu i-am spus ca l-am iubit.

De-atunci îl caut neîncetat
In strălucirea stelelor îndepărtate
Ziua pe cerul înnorat
Si-n fiecare vis din noapte.

Si vreau sa ştie c-am făcut
O pasiune pentru un înger
Si l-am iubit cum l-am văzut
Dar a zburat zâmbind ….spre cer.

LUCRURI MICI DE CEA MAI MARE IMPORTANTA

oare cand ne vom face timp sa mai privim in jur?...lucruri atat de simple si de frumoase pe care nu le vedem...pentru ca vrem mai mult...sau pentru ca nu avem timp?
sunt atat de multe lucruri frumoase...care sunt langa noi...le vedem...dar nu le observam...
traim intr-o lume atat de frumoasa, dar pe care nu am invatat sa o vedem....

DE CE SCRIU AICI?

de ce m-am hotarat sa scriu blogul?
cred ca de singuratate, pentru faptul ca am trecut prin multe, ca mi-am luat viata de la zero , cu prieteni noi si ganduri noi, ca am adunat atat de multa dragoste in mine, incat ma sufoca,

o sa o eliberez cate putin aici.....

as putea spune ca imi e dor de acele vremuri..in care...dar nu vreau sa ma mai gandesc, sa mai traiesc din amintiri, sa ma intorc de fiecare data la acele lucruri si in final sa ajung de unde am pornit...

va fi o perioada grea, in care voi simti dor, voi simti teama, voi simti iubire, si nu voi avea cum sa le impartasesc, decat asa, catre mine si catre altii....

intr-un moment de slabiciune, am decis sa plec departe si sa iau toate amintirile mele sa le ingrop acolo, ...sau ...sa le las aici, aici unde le-am trait, unde le-am faurit, unde mi-au ramas locuri dragi si oameni dragi,alei si banci din parc, cateva note muzicale si poate chiar mirosul care se simtea inca in aerul pe care il respiram...

am vrut sa fug de toate astea
si am facut-o
am ajuns intr-un paradis ce promitea multe, m-am incarcat cu sperante si vise noi...
am avut parte de dezamagire, si mi-am dat seama ca imi lipseau tocmai acele lucruri de care fugisem,...si mai ales de prieteni, de iesiri, de aleile din parc, de locurile alea sfinte mie....

si oricate perspective as fi avut acolo, m-am intors,,,,,mi-am dat seama ca nu bogatiile sunt totul in viata

mi-am dat seama ca am nevoie de mangaieri, de o privire dimineata in zori de zi, de o mana pe obrazul meu atuci cand lacrima tremura sa-si faca loc printre gene...si ca nu "mediul oportun pentru a crea o familie si a creste un copil" alaturi de respect este totul...nu...cu asta nu se poate trai o viata, sau cel putin eu nu pot....pentru ca am incercat

m-am razbunat pe mine intr-un final, pentru ca am murit usor usor , de dragoste, de dor

m-am reintors , cu forte noi, si m-au intampinat brate deschise ale prietenilor adevarati dar totodata judecati gresite si priviri iscoditoare....

si atunci am plans, si am suferit din nou

cineva imi spunea:" NU O SA VEZI NICIODATA PE NIMENI CA VA ARUNCA CU PIETRE INTR-UN POM FARA FRUCTE" si atunci am putut zambi.....dar nu pentru insemnatatea vorbelor ca sunt invidiata si ca au de ce sa vorbeasca, ci pentru faptul ca aceste vorbe au venit de la o persoana pe care nu o cunoasteam decat din povesti, un suflet care a fost langa mine neconditionat, si mi-a ridicat capul din pamant numai cu vorbe( MULTUMESC DUDU)

m-a asteptat Sister, dornica si nerabdatoare de iesiri neplanificate, Dumnezeule ce dor mi-a fost.....

tin minte inainte sa plec, anul trecut , cand am venit sa imi iua ramas bun, imbratisarea aia, care imi misca si acum sufletul. spuneam ca ne pare rau ca nu ne-am gasit mai devreme...Sis, NIMIC NU E INTAMPLATOR, eu ma bucur ca ne-am gasit atunci cand ambele aveam nevoie. am plecat atunci si mi s-a scurs o lacrima, dar am ascuns-o repede ( gandindu-ma ca BIG GIRLS DON"T CRY)....

si m-a mai asteptat iubirea pe care o refuzasem inainte sa plec, o refuzasem pentru a nu-i face rau, gasind motive nefondate plecarii mele, am lasat lacrimi si semne de intrebare in urma mea, si desi am ramas cu sufletul la aceasta persoana, nu am mai avut curajul de a cere nimic.
gandurile mi-au fost citite inca o data, si asa cum spunea " imi flutura un steag, pe care eu refuzam sa-l vad", am acceptat sa intarm din nou unul in viata celuilalt, (desi nu plecase niciun moment din viata mea), dar am gasit indoiala, distanta, flacara care arsese si abia mai scanteia, am gasit dorul nebun de a fi unul langa altul, am regasit poate orgolii care intr-un final ne-au indepartat

si cu ce am ramas?
din vechii prieteni mi-au mai ramas cat sa-i numar pe degetele de la o mana ( s-au cernut singuri)
zilele astea prea putine sperante...si prea mult dor...prea multe lacrimi

dar mi-am schimbat viata si am inceput, efectiv sa fac ceva pentru mine

DACA MIE NU IMI PASA DE MINE, NIMANUI NU-I VA PASA

GANDURI, REGRETE, AMINTIRI

Clipe dense si reci se strecoara in sufletul

Golit de sinceritate…

Departarea ne ascunde eternitatea din noi

Si ne duce departe…

Suntem aceiasi necredinciosi care trec spasiti

Pragul eternitatii…

Plangem in sufletele noastre si lacrimi amare

Coboara pe trupurile dezgolite

De tacere…

Plangem in inimile noastre pentru a resimti

Un adevar de mult asteptat.

Plangem mereu si nimeni nu ne ia in seama

Pentru ca lacrimile noastre nu sunt

Decat…un adevar nerecunoscut de nimeni…

Ne aducem aminte din cand in cand de trecut

Si ne jucam cu vorbe frumoase

Dar uitam ca inevitabilul s-a produs

Si a trecut candva peste trupurile noastre

Transformandu-le in ceata si scrum…

Acum… Atunci…

poate niciodata nu vom stii

Sa pastram cu sfintenie

Regretele amintirilor noastre.

RECADERE

Incerc sa ma ridic si...

cad din nou...

Incerc sa strig...

nu pot, dar am ecou...

Nu mai pot plange,

caci de fiecare data

in loc de lacrimi imi curge sange si ma doare...

Sufletul....

caci ochii au secat demult...

Si ce-au vazut, demult au uitat...

Au uitat sa uite,

caci amintirile-s prea multe...

Prea multe clipe de iubire transformate in durere...

Erau minuni?

Nu...

Doar soapte transformate in minciuni...

sau minciuni descoperite...

Pentru ca cel ce ma iubeste, ma cunoaste si simte...

simte fiecare miscare,

imi cunoaste urmatorul pas,

imi cunoaste durerea din glas...

Incerc sa tip si...

Mor...

cu cuvinte prin cuvinte de-a cuvintele

Cum pun in cuvinte sentimentele mele? Scriu poezii!

E adevarat, cuvintele pot fi mari. Ele pot distruge sperante, pot acoperi mari adevaruri sau pot produce revelatii. In fata sentimentelor, cuvintele sunt insa neputincioase, mici, ridicole chiar. In dragoste, cuvintele pot avea multe efecte nedorite: pot face promisiuni fara acoperire, ar putea starni ecouri asurzitoare.

Asa cum adevarata muzica nu are prea multe texte, tot cam asa si un sentiment adevarat este fara cuvinte. Il pot comunica pe alte doua cai: prin fapte si prin simboluri.

Unele femei invata sa citeasca in cafea, dar nu invata cum sa interpreteze faptele unui barbat. Unii barbati invata sa faca operatii pe cord deschis, dar nu invata sa asculte respiratia dintre vorbele unei femei. Poti intelege destul de usor de ce pleaca cineva pe neasteptate, de ce te ia peste picior asa de des, de ce se uita la omul langa care stai in timp ce vorbeste cu tine.

Poti spune multe despre sentimentul tau punand sentiment in privirea pe care o oferi, facand un power point despre acea persoana, sau spunandu-i La multi ani in ziua in care ti-a zambit prima oara. Or fi sentimentele de nespus, dar au in sinea lor niste aripi, pe care poti invata sa le desfaci.

CUVINTE DIN SUFLET

O lume in care ne iubim

si tu ma stii,ma ai, ma vrei

iar eu te privesc si nu-mi ajunge

te simt si nu ma satur

te am si te mai vreau

MANGAIEREA PALMIERILOR

Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.
Credeam ca daca schimb decorul,
Mai uit ce e amarul
Ca briza marii ma va racori,
Si iubirea-mi pentru tine va muri.
Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura... n-aveai cum sa ma strigi.
Eram doar eu si marea... si vantul pe care sa-l ascult.

poate ca DA poate ca NU

Poate că da,
Poate că nu,
Poate că nici eu nu mai ştiu
.........nici tu!

Poate că ea,
Poate că mâine
Poate că numai dragostea din mine,
...........te vrea!

Poate că eu,
Sau poate tu,
Poate că nici nu mai ştiu cât e de greu
.........să râd acu'

Poate te cred,
Poate refuz,
Poate doar visul mă mai ţine trează,
........dar e confuz!

Poate nu e
Poate n-a fost
Poate că niciodată nu începe
.....fără rost

Poate mi-e dor
Poate-i de bine,
Dar sigur , Nimic nu e întâmplător
.....este iubire

Poate ca DA
Poate ca NU..........

De ce te-ascunzi?

de ce te-ascunzi intre ramuri de vise?

de ce nu-ndraznesti sa apari?

te temi c-am sa te ascund in suflet?

stiu ca odata si-odata tot vei veni...eu te voi astepta

si n-am sa te retin mult

....

apoi poti sa pleci

sa pleci si gandul sa-ti arda patruns de gandul meu

sa fugi si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu

ORIZONT

EU SUNT AICI...

Eu sunt aici , in locul meu dintotdeauna
unde-am rămas cand ti-am făcut cu mâna

tu esti acolo in locul in care te-am lasat
azi...când atât de dulce tu m-ai sărutat
dar nu ai putut să simţi cum doare
şi cea mai mică-mbrăţişare

GLAS DE PESCARUSI

rămân pe loc, privesc spre mare
ascult a valului izbit chemare
şi vreau să cred că-i vocea ta
ce-mi tulbură din nou fiinţa

doar pescăruşii îmi răspund
căci eu nu văd şi nu aud
nimic din ce îţi aparţine,
iubite, astăzi am uitat de tine

credeam că totul se poate schimba
nimic în calea noastra nu va sta
dar am schimbat iubirea dintre noi
şi azi am mai rămas dor eu din noi

Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.


Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura... n-aveai cum sa ma strigi.
Eram doar eu si marea... si vantul pe care sa-l ascult.

DESPRE MINE...GANDINDU-MA LA TINE

Sărut-ti voi dărui pe buzele fierbinţi
Iar glasul tău blajin şi cald, podoabă parcă a dragostei,
Regasindu-mi-va ochii-nmărmuriţi, de chipul tău răpiţi ;
E pasărea măiastră ce-mi va deschide zorii la fereastră
Nemaiavând, parcă, răgaz ca liniştea să-mi curme,
Aduci în al meu suflet fiorul dragostei nebune

Te vreau din clipă-n clipă, dorinţa mă urneşte.
E xcepţie îmi e curajul, ce des mă părăseşte.

Aştept totuşi cu un mănunchi de vise ferecate
D e-o viaţă aştept, şi totuşi nu îmi e de-ajuns
O viaţă am s-o fsc, chiar de vei fi departe
R ămîne deci, să văd de n-o să-aştept la nesfârşit....
Acum ce-a mai a rămas pe verticală trebuie cie citit

pt tine...Iulian

APUS.....DE SOARE SI RASARIT DE VIATA

sambata...
singura...
eu, la volan, cu gandurile mele....muzica si amintiri
in fata mea se intindea orizontul rosiatic, prea frumos si prea tentant...trebuia sa fiu atenta la drum....
versurile cantecelor imi zmulgeau zambete , zambete de bucurie, zambete de amintiri
nu stiam ce voi gasi....la limita orizontului,unde avea sa fie destinatia mea,dar speram...speram sa ma linistesc, sa se termine totul...in bine sau in rau

aveam emotii...dupa atata timp aveam emotii...si nu imi puteam stapani zambetul
curand am intrat in oras, si cerul parca s-a evidentiat si mai bine......
parea sangeriu de data asta...oare avea sa prevesteasca ceva? oare era vreun semn, sa imi potolesc zambetul?....destul m-am abtinut in timp ce conduceam sa nu ma las furata de frumusetea acelui apus...

vorbim...de parca s-ar fi oprit timpul in loc, dar suntem totusi constienti ca s-au petrecut lucruri cu noi si pe langa noi...
ne dam seama ca doar trecutul e cel care ne mai face sa zambim, si amintirea clipelor petrecute impreuna
da , a fost frumos, incredibil de fumos,....clipe ce le putem numara pe degetele dela o mana, dar nu le putem scoate din suflet nici cu doua maini...
sunt clipele noastre si nu vrem sa renuntam la ele....
dar nici nu mai putem avea altele la fel, nu le mai putem nici macar construi impreuna, nici separat.....
ne vom vedea de ale nostre....
vom incerca sa mai zambim, sa nu mai facem greseli,
si poate ca o sa mai avem apusuri in viata noastra
dar niciun apus nu va fi atat de frumos ca cel de sambata, ca apusul nostru.....
....doamne, si cat de linistit " am rasarit"....am stralucit cu o energie incredibila....si am apus imbratisati....

sambata. 23 februarie 2008, momentul in care am surprins apusul