Clipe dense si reci se strecoara in sufletul
Golit de sinceritate…
Departarea ne ascunde eternitatea din noi
Si ne duce departe…
Suntem aceiasi necredinciosi care trec spasiti
Pragul eternitatii…
Plangem in sufletele noastre si lacrimi amare
Coboara pe trupurile dezgolite
De tacere…
Plangem in inimile noastre pentru a resimti
Un adevar de mult asteptat.
Plangem mereu si nimeni nu ne ia in seama
Pentru ca lacrimile noastre nu sunt
Decat…un adevar nerecunoscut de nimeni…
Ne aducem aminte din cand in cand de trecut
Si ne jucam cu vorbe frumoase
Dar uitam ca inevitabilul s-a produs
Si a trecut candva peste trupurile noastre
Transformandu-le in ceata si scrum…
Acum… Atunci…
poate niciodata nu vom stii
Sa pastram cu sfintenie
Regretele amintirilor noastre.
Doamna Duțescu
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu