sambata...
singura...
eu, la volan, cu gandurile mele....muzica si amintiri
in fata mea se intindea orizontul rosiatic, prea frumos si prea tentant...trebuia sa fiu atenta la drum....
versurile cantecelor imi zmulgeau zambete , zambete de bucurie, zambete de amintiri
nu stiam ce voi gasi....la limita orizontului,unde avea sa fie destinatia mea,dar speram...speram sa ma linistesc, sa se termine totul...in bine sau in rau
aveam emotii...dupa atata timp aveam emotii...si nu imi puteam stapani zambetul
curand am intrat in oras, si cerul parca s-a evidentiat si mai bine......
parea sangeriu de data asta...oare avea sa prevesteasca ceva? oare era vreun semn, sa imi potolesc zambetul?....destul m-am abtinut in timp ce conduceam sa nu ma las furata de frumusetea acelui apus...
vorbim...de parca s-ar fi oprit timpul in loc, dar suntem totusi constienti ca s-au petrecut lucruri cu noi si pe langa noi...
ne dam seama ca doar trecutul e cel care ne mai face sa zambim, si amintirea clipelor petrecute impreuna
da , a fost frumos, incredibil de fumos,....clipe ce le putem numara pe degetele dela o mana, dar nu le putem scoate din suflet nici cu doua maini...
sunt clipele noastre si nu vrem sa renuntam la ele....
dar nici nu mai putem avea altele la fel, nu le mai putem nici macar construi impreuna, nici separat.....
ne vom vedea de ale nostre....
vom incerca sa mai zambim, sa nu mai facem greseli,
si poate ca o sa mai avem apusuri in viata noastra
dar niciun apus nu va fi atat de frumos ca cel de sambata, ca apusul nostru.....
....doamne, si cat de linistit " am rasarit"....am stralucit cu o energie incredibila....si am apus imbratisati....
sambata. 23 februarie 2008, momentul in care am surprins apusul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu