rămân pe loc, privesc spre mare
ascult a valului izbit chemare
şi vreau să cred că-i vocea ta
ce-mi tulbură din nou fiinţa
doar pescăruşii îmi răspund
căci eu nu văd şi nu aud
nimic din ce îţi aparţine,
iubite, astăzi am uitat de tine
credeam că totul se poate schimba
nimic în calea noastra nu va sta
dar am schimbat iubirea dintre noi
şi azi am mai rămas dor eu din noi
Valuri inspumate,
Se pravalesc pe stanca,
Si palmieri cu frunze lungi si late,
Tristetea despartirii mi-o alunga.
Am cautat cea mai indepartata mare,
Si m-am scaldat in bai de soare,
Doar tu lipseai, vroiam sa ma atingi,
Eram acolo singura... n-aveai cum sa ma strigi.
Eram doar eu si marea... si vantul pe care sa-l ascult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu