ganduri de week-end

E vineri seara,
Am terminat de citit blogul lui Rzavan ( un altfel de blog) si ma simt intr-un fel ciudat.
Pe de o parte mi-am dat seama ca nu sunt singura cu gargauni in cap, cu idei diferite de ale celorlalti, nu sunt singura care face poze soarelui atunci cand rasare sau apune, care inregistreaza sunetul valului si culege flori de camp, pentru a duce o bucatica de natura acasa....
Plecasem de la faptul ca e vineri seara, si majoritatea si-au rezervat locuri prin pub-uri sau discoteci....mmm....eu ce am sa fac?
Ar fi pacat sa imi murdaresc starea asta de spirit si gandurile pe care le am acum in locurile acelea, si stiu ce am sa fac.....

Am sa ma urc in masina( am pus ceva muzica de suflet pe mp3) si am sa ma duc sa imi risipresc gandurile in locurile mele de suflet, adica o sa conduc in deriva( dar constienta:P), o sa dau ture si o sa cant de una singura ce imi place mie, cu vocea asta groaznica pe care o am la cantat, dar o sa fie seara mea si am sa ma dezlantui...in ganduri...

rasuflu usurata( de fapt oftez), pentru ca imi dau seama ca ce am scris mai sus nu m-a facut nici de data asta sa ma conving ca nu echiar ok, ca iar ma urc in masina si ma plimb singura, ca volanul ala e ghidat de ganduri si ma duce in locuri pline de amintiri......dar degeaba m-as muta( am facut prostia) in alta pare, pt ca amintirile le port in suflet, dar nu vreau sa le pierd,.....merg sa le improspatez...

asa ca am plecat, daca ma vedeti la semafor cantand si dand din cap de una singura, eu sunt....:D

dar nu sunt singura, sunt eu si gandurile mele....

ps..am inceput sa citesc blogul lui Meshuga( sex de cuvinte)

DECLARATIE DE DRAGOSTE

ca să te mint frumos,
Uitând ce ne separă
Mi-a, ferecat orgoliul
Într-un scrin de ceară

ca să mă-nalţ cu tine în cetăţi solare
Eu mi-am ascuns trecutul într-un adânc de mare
Pentru ca tu să uiţi că veşnicia minte,
Mi-am prefăcut suspinul într-un abur fierbinte
Să pot săşi dau în dar un anotimp de stele
Aş fi vândut pe-atunci şi umbra umbrei mele.

Dar tu n-ai venit,
Eu nu ştiu ce-am făcut
Dar am pierdut perehea mea de suflet...
Dar unde am greşit?
Şi care dintre noi e cel minţit?

mai îmbrăcat în fori şi mi-ai dat alt nume
dar eu m-a, dus spre-o ţară îndepărtată
Hai să refacem drumul către NICIODATĂ!!

NE-AM IUBIT, SAU DOAR MI S-A PĂRUT?

Să fie oare capăt de drum sau daor un zid mai înalt pe care trebuie să-l trec?... E mult prea solid să poată fi doborât cu privirea.....e prea înalt să-l pot sări din prima, va trebui să mă caţăr!
Nu mai ştiu nimic! Nici ce e cu mine, nici ce mai simt, nici ce mai vreau, nici ce mai am!Dar oare am avut vreodată ceva sau doar mi s-a părut?
Ce străin îmi e omul de lângă mine! Cum poate fi tot el, acela care îmi vorbea frumos, care era atent, care nu se mai sătura să mă privească? Cum poate fi tot el, acela alături de care am trăit cele mai frumoase clipe?
Ne-am iubit, sau doar mi s-a părut?
Strălucirea pe care a cunoscut-o în ochii mei când îl priveam, acea strălucire a dispărut şi n-a mai rămas nimic!
A rămas ceva bun şi pentru mine?
Nu mai vreau frânturi de fercire, aburi de iubire...de fapt nici nu mai ştiu ce mai vreau---
dar pe mine mă mai vrea cineva?

DE DOR

Tu nu eşti lângă mine să îmi vorbeşti din nou în şoapte
Dar nu mă vait, căci ştiu că tu eşti bine,
Că poţi, măcar o clipă, să uiţi de tot de mine

tu eşti acolo în locul în care te-am lăsat
Azi...când atât de dulce tu m-ai sărutat
Dar n-ai putut să simţi cum doare
Şi cea mai mică-mbrăţişare

Dar asta este soarta mea şi-am să mă rog pân' la sfârşit
Căci am ştiut, sau poate nici nu m-am gândit
Cum e să îţi doreşti când trebuie s-aştepţi
Când tu mî ţii de mână şi nu ştii încotro te-ndrepţi

Şi culmea e că încă te iubesc...pe zi ce trece tot mai mult
Lângă tine am atins tot ce-am visat şi n-am avut
Şi te iubesc pentru zâmbetul tău, pentru privirea ta,
Pentru tot ce ănsemn eu cânt tu te ţii de mâna mea

UNICITATE

Fiecare e cum e
Iar eu sunt cum sunt,
Diferită de ziua de ieri
Şi astăzi altfel ştiu să mă ascund

Am acceaşi aromă din aer
Săarată ca marea
Dulce ca singurătatea din cer
M-am regăsit cu nepăsarea

Vin dintr-o lume
Unde e doar bine
Albastră ca mine
Curată ca tine

Eu sunt cum sunt
Şi lumea e cum e
Mă las purtată de vânt
Vreau să mai primesc iubire

Noi suntem noi
Diferiţi de ieri
Suntem amândoi
Dar nu mai avem păreri.

MAI E MULT PANA ACOLO?

Noaptea îmi strânge amintirile pe pernă şi îmi adună lacrimile în colţul ochiului. Mi-e frig, mi-e frig fără tine şi mi-e teamă.
am luat viaţa în piept şi în loc să-i urmăm cursul normal, am ales să mergem paralel, tânjind unul după privirea celuilalt.
Deşi nu mai avem niciun punct de tangenţă, inimile au mai păstrat o legatură, o fundiţă firavă pe care orice adiere mai puternică o poate destrăma.
Aceste drumuri paralele ale noastre mai au o şansă...o răscruce în care ne putem regăsi numai dacă mergem constant. Momentul decisiv va fi, dacă ajungem la răscruce amandoi în acelaşi timp. Tentaţiile apar mereu.......te poţi opri să priveşti în urmă, sau frumul poate fi greu şi atunci simţi nevoia sa te mai opreşti să te odihneşti...
Orice greşeală ne poate costa fericirea, iubirea, viaţa şi toate visele spuse cu lacrimi în ochi....

Totul depinde numai de noi, dar NU intotdeauna !!

Oare în momentul ăsta pe unde ai ajuns? Ai obosit?

NU POT UITA DE MINE

Nu pot iubi iubi pe nimeni şi nici nu pot fi fericită dacă nu mă iubesc pe mine şi dacă nu mă gândesc întâi de toate la mine.

Am trăit până acum mulțumindu-le celorlalți...o greșeala mare care s-a transformat pentru mult timp in "ghidul de viață". să trăiesc pentru a-i mulţumi pe cei din jurul meu şi pentru a-i afce fericiţi. Şi la mine cine se gânde??? La ceea ce simţeam eu , în spatele veşnicului zâmbet cine se gândea??

Gândind şi trăind pentru alţii poţi ajunge la o mare criză de personalitate.

mi-a fost demonstrat că viaţa îţi dă ia lucruri, dar totodată îţi aduce altele noi, mult mai bune decât cele pe care le aveai(chiar dacă uneori nu vrem sa recunoastem asta)

niciun motiv nu justifică lipsa dragostei de viaţă. Dar atunci când eşti atât de legat de cei din jurul tău, când depinzi emoţional de ei, când îi transformi în datoria vieţii tale, toate aceste dispar când îi pierzi sau te dezamăgesc şi te trezeşti singur pe lume fără scopuri precise în viaţă.

Cel mai grav este sentimentul de vinovăţie care se amestecă cu o senzaţie de eşec!
simţi ca s-a pierdut totul si ca nu ai fost suficient de bun şi că nu ai dat totul...când, de fapt, ţi-ai petrecut viaţa prin ochii lor, uitând de tine...

PSŞ gandseste-te daca cel pentru care dai totul merita( nu mai specific ca ar trebui sa mai dea la randul sau macar un zambet de multumire)

PRIMUL SARUT

Primul sărut....Un moment prețios. Romantic. Fiecare il păstram in memorie.
Dar nu este la fel de frumos ceea ce vine după? ...aici este adevăratul merit al dragostei.
Nu înseamnă numai a te lăsa dus de un moment de pasiune sau de romantism. Este lupa zilnică contra rutinei, este încercarea de a continua sa iubeşti chiar dacă totul conspiră pentru ca totul să se transforme în rutină.

să simţi un moment de fericire e uşor şi frumos. să faci ca fiecare zi să aibăp un moment de fericire este mult mai dificil. Este o luptă zilnică, de a fugi de rutină, de monotonie, de a se accepta, de a depăşi momentul. Şi asta pentru a continua sa fim împreună fericiţi.

poveştile de dragoste nu sunt cele care se termină cu un sărut, ci cele care pornesc de la un sărut....însă, a ne accepta şi a ne iubi este o adevărată aventură.

Am fost din nou acolo, in locul acela, acolo unde am fost atat de fericiti, in locul unde am sarbatorit, in locul in care ne-am hotarat ce vom face in urmatorii ani din viata....

Tu mai tii minte?....te mai gandesti macar la locul ala?
Stiu ca te gandesti...si stiu ca simti de fiecare data cand eu ma gandesc....sau cand eu sunt acolo....
De data asta m-am hotarat sa ajung acolo singura, sa arunc amintirile,dar nu s-au innecat....au iesit la suprafata si au stralucit si mai tare in bataia palida a soarelui, si pareau ca ard, dar se aprindeau, si norii pareau ca le acopera, dar le nuantau si mai mult...

Si m-am intors acasa ingandurata, convinsa ca nu te voi uita.....
acum ma gandesc....m-am dus acolo ca sa uit sau ca sa retraiesc acele clipe?
am vrut ca vantul sa spulbere amintirile sau sa iti simt atingerea pe obraz?
speram sa te vad acolo?
a fost apus...sau........

Tu ce crezi?

MAINE CEL DE IERI

Tacere trista si mareata
Cu jale-n tine ma incui,
Cum muntii se retrag in ceata
Si sufletul in muntii lui.

o sa vorbim si maine, mi-ai soptit


Si i-am asteptat
Crezand ca ieri sa fie acel "maine"
M-am inselat !
Caci ai uitat de mine,
Dar azi mi-ai aratat culoarea toamnei intarziate
Si frigul parca nu mai vrea sa se arate.
Iti multumesc pentru un zambet...
Ma pierd in amintiri si ma intorc in cantec.
Tu n-ai sa pleci, vei fi aici cu mine
Iar eu zambesc prin tine...


PS : am ales pentru tine cea mai frumoasa culoare a toamnei

RESEMNARE

M-am resemnat,atât a fost să fie,
Privesc cum toate pleacă-nspre apus,
Aştept răspunsuri care n-or să vie
La întrebări pe care nu le-am pus....

Păstrează-mi gandul între ale tale
Măcar aşa mai "suntem amandoi";
Şi nu simtţim ce frig va fi pe lume...
Şi ne-amintim c-am fost odată..."DOI"

MĂRTURISIRE

E prea puţin ce pot mărturisi
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai găsi.
Dar ca să afli totul nu e greu,
Ascultă-mă cu sufletul mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei...
Şi-ai să-nţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai pleca şi nu te-aş mai afla...