ca să te mint frumos,
Uitând ce ne separă
Mi-a, ferecat orgoliul
Într-un scrin de ceară
ca să mă-nalţ cu tine în cetăţi solare
Eu mi-am ascuns trecutul într-un adânc de mare
Pentru ca tu să uiţi că veşnicia minte,
Mi-am prefăcut suspinul într-un abur fierbinte
Să pot săşi dau în dar un anotimp de stele
Aş fi vândut pe-atunci şi umbra umbrei mele.
Dar tu n-ai venit,
Eu nu ştiu ce-am făcut
Dar am pierdut perehea mea de suflet...
Dar unde am greşit?
Şi care dintre noi e cel minţit?
mai îmbrăcat în fori şi mi-ai dat alt nume
dar eu m-a, dus spre-o ţară îndepărtată
Hai să refacem drumul către NICIODATĂ!!
Doamna Duțescu
Acum un an
2 comentarii:
am ramas placut surprins sa vad ca imi citesti blogul...si aici ma refer la articolele mai vechi, la arhiva :) iti multumesc din suflet!
si..citindu-ti si eu blogul si in special versurile...sper sa gasesc si eu taria sau nu stiu cum sa zic...si sa postez mai multe versuri scrise de mine....se strang multe dar ceva ma retine sa o fac...poate am sa pot
multumesc din nou! si felicitari pentru tot!
o seara buna :)
multumesc si eu pt incurajari...
am citit tot, la unele posturi ale tale am ramas fara cuvinte si nu am putut scrie nimic, dar aprecierea ramane...
scrie in continuare si curaj.
pana la acest blog am avut "literatura mea de sertar"...dar uite ca totusi bucura pe cineva
Trimiteți un comentariu