Noaptea îmi strânge amintirile pe pernă şi îmi adună lacrimile în colţul ochiului. Mi-e frig, mi-e frig fără tine şi mi-e teamă.
am luat viaţa în piept şi în loc să-i urmăm cursul normal, am ales să mergem paralel, tânjind unul după privirea celuilalt.
Deşi nu mai avem niciun punct de tangenţă, inimile au mai păstrat o legatură, o fundiţă firavă pe care orice adiere mai puternică o poate destrăma.
Aceste drumuri paralele ale noastre mai au o şansă...o răscruce în care ne putem regăsi numai dacă mergem constant. Momentul decisiv va fi, dacă ajungem la răscruce amandoi în acelaşi timp. Tentaţiile apar mereu.......te poţi opri să priveşti în urmă, sau frumul poate fi greu şi atunci simţi nevoia sa te mai opreşti să te odihneşti...
Orice greşeală ne poate costa fericirea, iubirea, viaţa şi toate visele spuse cu lacrimi în ochi....
Totul depinde numai de noi, dar NU intotdeauna !!
Oare în momentul ăsta pe unde ai ajuns? Ai obosit?
Doamna Duțescu
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu